Este femeia ta sau bărbatul tău suficient/ă pentru tine?

Este femeia ta sau bărbatul tău suficient/ă pentru tine?

Caut siguranta fara a oferi vreun credit.



Orice om care isi doreste ceva nou si frumos in viata plateste. La banca rate pentru o casa, la job performanta pentru o prima,.. si tot asa.
Am in minte o mie de dorinte, dar ma intreb ..cu ce voi garanta?
Ca nu pot promite ca o sa imi doresc si anul viitor pe vremea asta ce acum divinizez, dar in schimb cer credinta eterna.

Daca intrebi un cuplu casatorit  "Ei, si cum e ?" " ...a pai e bine, ai stabilitate. Il gasesti acasa, te asteapta..e acolo. E al tau si e acolo" Iar daca ii intrebi cum ar fi sa se trezeasca maine singuri, brusc isi pierd echilibrul. E firesc, suntem oameni si adaptarea ne-a facut sa depindem de cafeaua bauta impreuna dimineata, mai mult decat dependenta de cofeina in sine.
Ajungem la ideea ca o relatie provoaca o dependenta, caci stabilitate este doar in imaginatia noastra; sentimentele nu vor fi niciodata clauze contractuale imposibil de incalcat.

Cum e viata cand nu ai ceva stabil? Si totusi..ce inseamna stabilitate? un copil, o casa construita impreuna, o rata la banca impartita frateste? ..din ce stim toate se pot imparti si nimic nu ramane vesnic ''un intreg'' ..fara voia noastra. Totul e sa ceri sa fi singur!
Realitatea e nu poti fi sigur pe nimic; nici macar pe tine.. ce pasiuni noi vei avea, ce job vei schimba, ce religie vei imbratisa, ce principii vei demonta, in ce orase te vei muta. Si atunci..intreb.. ce pretentii sa mai ai de la celalalt?  Nu poti garanta ce vei face tu cunoscandu-ti toate gandurile ce te fulgera minut cu minut, cum ai putea sa ''fi sigur''  pe altcineva?
Aduni cuvinte spuse cu emotii la inceput, sentimente, strazi batatorite impreuna, ani cu seri povestite, planuri despre nepoti impartite, amintiri despre nasterea, apoi nunta copilului  ca mai apoi ...puf.. sa le dai delete.
Siguranta
Sunt convinsa ca de fiecare data cand creierul este fortat sa stearga din procesor imaginea celuilalt din tabloul '' de craciun'' ...sufera grave leziuni. Se spune ca dupa moartea unui membru al familiei, divortul/despartirile sunt cele ce ne agraveaza cel mai mult interiorul. Iar noi, ignoranti am ajuns sa privim acestea ca pe un dat, o expectanta fireasca, doar ''deh...trecura vre-o 6 ani de comuniune..era de asteptat sa se plictiseasca si sa isi gaseasca pe altu/alta''.

Poate fi oare o persoana ''suficient'' pentru tine?
..sau faptul ca ti-ai petrecut o perioada, chiar si scurta, dar frumoasa sa fie suficient pentru a investi si cu sufletul intr-o relatie cu un om?

Suntem la fel.Te voi iubi sau urî?

Intotdeauna am fost de parere ca lucrurile bune si durabile se fac in timp..ca evaluarea obiectiva si o detaliata introspectie sunt calea spre micsorarea marjei de eroare. Ca oamenii se nasc, traiesc si mor egoisti. Ca se formeaza cupluri doar pentru a avea spatele asigurat pe front deschis. Ca un ajutor trebuie sa fie rambursabil in timp. Ca se atrag oamenii cu caractere diferite pentru ca e esential ca unul sa dea si unul sa primeasca; unul sa conduca si unul sa se supuna.

Ca o buna relationare a doi oameni este direct influentata de nivelul de experiente acumulate, de numarul de carti, orase si tigari fumegate. Credeam ca atractia este justificata de necunoasterea, iar timpul nu va  face decat sa o aboleasca. Nu cunosteam o persoana mai pragmatica, egoista si totusi mai stabila in vise si dorinte..

Nu credeam ca pot exista, intelege si atrage 2 oameni care sa gandeasca, sa vorbeasca si sa isi doreasca acelasi lucru.
Banuiam ca nu exista speranta, daca nu ai puterea de a anticipa macar ziua de maine cu celalalt. Ca nu poti sa iti doresti ceea ce deja primesti. Ca naturaletea si sinceritatea, ieri vazute de altii drept un defect pot deveni astazi cele mai mari calitati.

Ca simpla respiratie a celuilalt sa nu fie doar suficient, ci tot ceea ce ai nevoie.
Si culmea e ca ..nu imi pare ca exagerez

pentru ca am cunoscut ce inseamna sa traiesc prin celalalt fara a fi acolo.

Pragmaticii iubesc cu inima sau cu mintea?

Pragmatismul in sec. 21 a devenit secretul ''autoconservarii eului ''. Vazut de mine precum o calitate in eficientizarea problemelor inopinante una mai surprinzator de plina de repercursiuni decat alta, pragmatismul imi e defaimat precum un mic defect de cei ce vor sa imi arate marea de flori de camp intr-o zi de vara.

Tu vezi campul de margarete si te gandesti la un picnic, eu ma gandesc '....oare de cat ingrasamant or avea nevoie florile alea?..

intrebarea este: sunt eu prea pragmatica sau florile nepotrivit cultivate pe campul acela?

Am vazut ca sincronizarea dorintelor si a expectantelor este poate de departe factorul cel mai important pentru a putea forma o conexiune si interioara, nu bazata doar pe outside staff. Apoi intelegerea ca oamenii sunt diferiti, iar visele indiferent de marimea lor ...tot vise se numesc; ca trebuie respectate si apreciate in egala masura... Lupta mea spre autoevolutie m-a facut inevitabil sa ridic targetul la vise pentru toti cei ce ma inconjoara; fie ca imi esti prieten, fie imi beau doar o cafea cu tine...vreau sa ma inspiri! Sa ma inveti ceva, sa vad in tine un scop si o solutie, o fiinta puternica si fabuloasa nu prin raportarea la felul in care iti manevrezi volanul ci la felul in care ''din nimic ai sadit un prezent si un gand spre viitor'.

Caut un stimulent in tot. Ma joc cu prezentul cateodata inutil doar pentru a avea o pofta mai mare cand se va da startul. Cred ca autoinjumatatirea dorintelor reprezinta o autocenzura care te va frustra pe parcurs. Stiu ca e greu sa nu te pierzi in detalii, dar scopul dorit usureaza munca.

M-am bucurat de niste luni  impecabile in care am cunoscut oameni din cele mai vaste lumi.. oameni banali fara scop, oameni voiosi din orice, oameni patimasi care iubesc mai mult ideea de dragoste decat femeia, oameni ajunsi in fata faptului implinit prin munca altora, oameni disperati, dar neputinciosi, oameni-sclavi ai stimulentelor date de superficialitate si laude false, oameni tacuti cu trecut glorios, oameni panicati de orizont.

Diversitatea ma ajuta sa fiu mai blanda cu mine..si cu greselile mele.

Abia astept sa intalnesc oameni langa care sa simt ca un picnic...e tot ce imi trebuie acum!

Valentine's Day exploatat prin marketing

E primul valentine's day pe care il iubesc din toti porii! Astazi a fost pentru mine o zi perfecta pentru a savura ''dragostea egoista''. Ca sa o poti intelege trebuie insa sa le trec in background pe cele anterioare..
So 14 februarie!

Stresul incepe cu vreo 2 saptamani inainte,  cand imi strofoc creierul zi si noapte cu ce campanie de ''love'' sa mai fac.
Obiective? 3! - radio, tv si sala de fitness. Trebuie sa fie in fiecare an Nou. Dinamic. Atractiv. Rentabil financiar. si sa prinda foarte bine la public. Regula o stiu. Problema e cand trebuie sa ma reinventez zece ani consecutiv avand aceleasi resurse.


Boon..intai TV ...''hai anul asta facem concurs cu poze cu indragostiti postate pe facebook si premiul va fi o  cina romantica.  Cine face afisul, cum il facem? Cine face spot? ma duc sa trag voce pentru radio si apoi care ii pune imagine? merg pe ceva funny sau romantic? romantic? ...incerc dar mi-e foame rau..sper sa mi iasa..''.

Vine ziua cu pricina -  '' Ce poza s-a votat? Ai dat de castigatori? ce-au zis vin azi sa onoreze premiul cu cina? suna la restaurant si asigura-te! Care merge sa le ia sincron pentru stirea de a 2 zi? Aveti ceva stiri de teren azi pe seara au va incadrati in timp? la cat e cina? a ajuns si cameramanul? zii sa ia cadre restranse sa capteze emotia ca asta nu prea le are cu ''feelings''...''

Boon..mission accomplished

next.

''Ce facem pe radio? Merg pe clasic..dedicatii in direct scurte cu premii ce vor consta in tratamente corporale, fata, mani, pedi si ceva dulce. Merg pe torturi. Ce scriem pe torturi?? Si again... care face afis?
ai grija nu ma omora cu prea multe inimioare ca se pierde ideea..ce motto ii punem?
Anunta toata lumea din radio cu tema zilei ''radio gold te indragosteste''..zi-le sa nu insiste pe muzica romantica...ca Valentine's nu inseamna doar bluesuri si pana la urma..adoarme lumea..Deci pe matinal mergem cu 30% lente 70%tempo sau rapid si schimbam proportia pe seara. La stiri ramanem generalisti..fara pisiceli, ne pastram nisa de radio regional.

E dimineata!!!! :))  comanda torturi pentru concursurile radio din ziua aceea, du-te ia-le, nu le scapa, vezi sa nu se topeasca. Ia legatura cu toate saloanele de infrumusetare cu care ai negociat; fa un transfer de informatii si programari pe masura ce dai premii radio si tv. Fa o  super emisiune de seara amuzanta..fara interventii lungi, dar care sa atraga. Fii in forma!!







Sala de fitness.. Intai lucram la decorari. Inimioare everywhere!! Antrenamentele cardio le facem la fel; eventual dupa antrenament putem sa oferim tuturor ceva simbolic. Dar ce? dar ce...? Concurs facem? hmm....fiecare single person primeste un biletel cu un numar  cand intra in sala..si acel numar sa il regasesti si la femei si la barbati.. hmm..copilaresc? bine hai ma gandesc la altceva!


Am gasit.. Cupidon's Fat! Let;s make him fit!'' Multumesc Ana. E ok. Zi-le sa dea drumul la campanie..



















Vine ziua mult asteptata. 14 februarie!!! :))  program? 08:00-24:00
Du-te, alearga, nu uita sa ii filmeze pe aia  ce au castigat de la radio, pe cei din sala si sa nu uiti si de cei cu cina romantica. Daca vrei sa mananci ceva vezi ca au ramas niste prajituri de la campanie..'
si vezi sa nu  mimezi sarbatoarea ca se observa si nu place la public :)



Anul asta!



M-am trezit la 07;30 fara ceas. Un dus, o cafea si o carte. Apoi cateva cuvinte aruncate in blog. Ora 12. Un antrenament. O cosmetica si un sandwish proteic in timp ce conduc back home. Un somn de pranz si o baie parfumata. Un coktail intr-un pub alaturi de prieteni.

This is what i call a perfect Valentine's Day!!

Cu o singura exceptie : imi lipsesc emotiile zecilor de ascultatori ce sunau in direct si aveau atata dorinta sa il impresioneze pe cel iubit incat ajungeau sa se fastaceasca sau sa le tremure vocea...acolo am simtit dragoste, nu doar marketing!

Poți trăi fericit fără să iubești?

Ce simti? Nimic!

Nu stiu.. simt ca ar trebui sa simt ceva





ai patit vreodata? sa vrei sa exprimi ceva si sa nu ai ce? pentru ca nu sti nici cum ar fii sa....
e un sentiment totusi..sa nu sti.
Asta simt eu acum.
E tipologia workoolicului, omului fara timp, cu un scop bine definit care apreciaza ca un moment de slabiciune sau o garda mai joasa este INTOTDEAUNA un dezavantaj si '' nu o ocazie spre a simti''.
E dimineata in care te trezesti pentru ca trebuie, te misti pentru ca trebuie, lucrezi pentru ca trebuie desi o data, candva iti si placea.. si dormi pentru ca trebuie. Astepti vacanta pentru ca iti place..si totusi o savurezi cand se iveste ''pentru ca trebuie'', tu fiind mult prea obosit sau coplesit ca sa o poti simti.
Asta e realitatea mea.
Ciudat e ca nu stiu daca sunt pregatita sa renunt la ''constientul meu'' pentru un necunoscut. E asa usor sa te bazezi doar pe tine si atat de greu sa te lasi intentionat in voia sortii doar pe motiv ca prezentul e ceva care intai se simte si apoi se analizeaza.
Eu de ceva ani le fac invers.
Analizez, evaluez, trag linie.

Orice isi are compromisurile lui. Am ales o cale, ma gandesc sa ma schimb..
inca analizez perspectiva si beneficiile ''simturilor''. Ma amuza inclusiv situatia in care ma aflu..analizez daca sa simt..
si totusi nu pot altfel

in mintea ta e vreodata liniste?

Reversul medaliei

In aparenta un video banal de 9 min., in realitate reprezinta un moment special din viata unui om care si-a atins un scop, un vis adulmecat prin toti porii intr-o perioada de pregatire continua. Admir oamenii care nu au o limita,o  varsta, durere de cap, pofte, asteptari inutile si cel mai pretios ...reusesc sa se ridice si sa incerce din nou si din nou, desi  pierd de 10 ori  sau 10 ani pana la ziua in care vor atinge punctul suprem! In ziua de astazi un barbat nu mai are incredere in femei si le vede pe toate la fel pt. ca avut ghinionul sa dea intr-o zi cu soare peste o idioata, un tanar renunta la cariera mult dorita pt. ca, din lene nu si-a dedicat un an din viata lui doar invatatului; un barbat alege sa se complaca cu un job la negru pt. ca ''a incerca mai mult ''presupune si anumite eforturi, precum o calificare in munca sau un protest ce vizeaza incalcarea drepturilor sale..toate sunt niste realitati. Oameni care incearca o data. esueaza si apoi renunta!
Dar CUM AR FI SA LUPTI 10 ANI PT UN VIS si sa ai acelasi entuziasm strengaresc, aceeasi putere de munca si aceeasi perseventa pt. O MEDALIE? Pana la urma pentru muritorii de rand o medalie este o bucata de metal pe care unii o aseaza frumos in biblioteca for the rest of their life, dupa care GAME OVER.
Pentru un sportiv, medalia reprezinta confirmarea faptului ca e cel mai bun...ca nimic in lumea asta nu il poate atinge, ca toata munca depusa, toate eforturile si sacrificiile ii sunt rasplatite prin recunoastere. Tind sa cred ca in mintea lui e creata cu totul aparte; e nascut astfel. El stie dintoteauna ca e cel mai bun, dar factorii externi il pot distrage de punctul zero, de forma maxima. Asa incat FAMILIA, PRIETENI, RELATII DE IUBIRE,  CAFENELE, VACANTE, elemente ravnite de noi restu, sunt adevarati dusmani pentru cel ce traieste pentru un singur scop ''a fi cel mai bun''. Sacrifiicile sunt completate cu faptul ca dupa obtinerea sau nu a medaliei trebuie sa o iei de la zero!!
Iar zero+fara experienta intr-un alt job+fara un alt vis+fara familie+35 ani ...dar fericit
reprezinta trocul cel mai dur facut pentru un vis!


                              ..si totusi, NIMIC NU SE COMPARA CU a fi cel mai bun...

P.S.

Iubita mea prietena, Paval Ana-Maria, iti multumesc pt. lectiile de ambitie pe care mi le dai zilnic! :)
si promit sa vin la Rio cu tine!

https://www.youtube.com/watch?v=-d-11Lx9FmI&feature=youtube_gdata_player

E simplu să faci un copil să zâmbească! Donează o jucărie! 2012

Mos Craciun!


..indiferent cati ani ai, atunci cand ii auzi numele,
zambesti! gandul iti zboara catre copilarie cand il asteptai stresat poate cu gandul ca nu va veni ..pentru ca nu ai mancat tot din farfurie ieri sau pentru ca ai spart o farfurie de portelan.
esti norocos!
altii nu au nici o amintire. Altii isi aduc aminte doar o singura intrebare "de ce? la mine de ce nu vine mosul?''

suntem o mana de oameni mici...care insa stim ca putem face lucruri MARI cu ajutorul tau. Si nu ne-am inselat, dovada stand faptul ca in acest an am strans 500 de cadouri pentru prichindei!! 500 de suflete mici pe care le-am facut  sa rada, carora le-am facut o amintire de CRACIUN!
Am fost in scolile gimnaziale si am povestit claselor 1- VIII ca Mosu nu ajunge la toti copii, dar ca ii putem ajuta. Am vrut sa ii invatam ce inseamna cuvantul ''mila'', ''compasiune'', ''bunatate'' ..aratandu-le ca pentru altii o pereche de ciorapi poate fi  '''o dorinta de cadou de craciun''...in speranta ca astfel vor aprecia ce au.
Am luat o evidenta a copiilor ce traiesc cu un venit pe familie total (mama+tata+copil) de 300 lei, o evidenta de la scoli side la 2 asezamante de copii unde sunt peste 170 de copii. Am selectat toate donatiile voastre pe categorii de varsta, l-am luat pe mosul  si am plecat la impartit zambete!
Multumesc echipei TV RADAUTI, BUCOVINA FITNESS CENTER si RADIO GOLD care si-au dedicat toata iarna acestui proiect si in mod special lui Mos Craciun care a rezistat caniculei de sarbatori!
priveste retrospectiva si zambeste alaturi de copiii!



https://www.youtube.com/watch?v=oana-djcAXY&feature=youtu.be

Expediția mea în Antartica

...eram in Falkland Island  la fine de decembrie. ..(America de Sud, la o aruncatura de bat mai jos de Cape Horn).

 Adormita, dupa o noapte de valuri, cu o privire intetosata de la prea multe balene ce le-am tot urmarit cu privirea cu o seara inainte.. am coborat si eu sa vad marea colonie englezeasca, in orasul renumit Stanley. Entuziasmul mi-a coborat brusc sub nivelul marii cand am gasit doar 20 de case, cu o populatie de aproape sau altfel spus ''almost'' 3000 de locuitori.

 Vestea buna era ca pe langa oameni traiau bine, fericiti acolo si pinguini. Asa ca, tinta am fugit pe plaja!
 Facand abstractie de vantul care doar in carti ''adie'' ca aici taia de-a dreptul... si ignorand anunturile insistente de langa piciorul meu cu 'watch ur step, it can be active mine left from the war'', eu ..cu zambetul be buze am pozat toti pinguinii posibili.
Mare mi-a fost mirarea sa vad ca mai toti de pe acolo se ocupau de ''ritualul imperecherii''. Ritual simplu si practic. Pinguinul daca observa ceva placut ochiului ramanea intepenit, nemiscat; iar daca si ''pinguinita'' era incantata de dl., trebuia sa ii copie postura, (in genul pozitiei ..statuia libertatii etc) ...si uite asa pinguinii din poveste stateau intepeniti cam 20 secunde, iar apoi direct ACTION. Iti dai seama..ca nu am avut cum sa plictisesc...privindu-i.
Dupa aceasta lectie utila, dar neceruta, complexa cei drept ---  de biologie + seductia fatala + istorie(bombe) + geografie, m-am proptit in singura cafenea omeneasca din capitala marelui arhipelarg de 70 de mini insule Malvine ...unde m-am intalnit cu evolutia secolului 20: TELEVIZORUL.
Cu o cafea intr-o mana si cu acelasi zambet...asemanator picturilor rupeste :Z.. ma informam. Eram keep in touched, informed..cum s-ar zice.
Si ..guess what? bubuia televizorul cu urmatoarea informatie:
 " o nava de turisti, mari dornici exploratori au ramas intepeniti in ghetari de o saptamana in Antartica! Primesc mancare de la un elicopter. Raman fara caldura." 
 http://adevarul.ro/international/in-lume/pasagerii-vasului-akademik-shokalskiy-blocat-antarctica-pas-salvare-1_52c50abfc7b855ff5627c04c/index.html

O stire aparent banala, de care acasa as fi ras...intrebandu-ma 
''ce Dumnezeu cauta aia acolo?..asa le trebuie!'', 
doar ca in povestea reala ..eu eram fericitul castigator la loz in plic care tocmai ce urma sa isi petreaca urmatoarele 6 zile, doar pe mare, repet doar pe mare in ANTARTICA. 
...Craciun, Revelion ... everything in there.
Cu gandul ca totusi, lasa ca Mos Craciun aici sigur ajunge mai usor, mi-am facut curaj. Mi-am reprimat furia cumparand dintr-un magazin de suveniruri toti pinguinii posibili in toate formele comercializate - plus, breloc, insigna, tricou, sapca.., am degustat un pisco(bautura chiliana)..si cu acelasi zambet, (imbunatatit totusi un pic datorita bauturii traditionale), cu o nota de mandrie pentru alegerea facuta....am facut cu mana..celor invidiosi sper, ramasi pe mal.