Cunoaste-te mai bine! Raspunde-ti la intrebari

Ziua cea mai frumoasa?

Lucrul cel mai usor?

Cel mai mare obstacol?

Cea mai mare greseala?

Cauza rautatilor?

Cea mai mare infrangere?

Cei mai buni profesori?

Prima necesitate?

Ceea ce te face fericit?

Cel mai mare mister?

Cel mai mare defect?

Persoana cea mai periculoasa?

Cel mai urat sentiment?

Cel mai frumos cadou?

Locul unde esti in siguranta?

Drumul cel mai rapid?

Senzatia cea mai agreabila?

O protectie afectiva?

Cel mai bun remediu?

Forta cea mai mare?

Cele mai necesare persoane?

Sentimentul preferat?

Un vis imposibil?

Calitatea pe care o apreciezi cel mai mult la tine?

Un defect de care nu reusesti sa scapi?

Starea de spirit de acum intr-un cuvant?

De ce te feresti?

De cate ori te-ai intrebat... DE CE ?

Am vazut ca in general tanjesc dupa ceva ce nu am si-mi lipseste atat de rau.. incat nu mai vad ce am. Nu mai vad nici macar lipsa de proportionalitate intre realizari si vise ori in puterea mea de a avea. Sub forma ceruta..ori sub o alta. Ma concentrez atat de mult pe intrebarea “de ce nu am ?”, pe motivul sortii incat uit sa lupt sa gasesc, sa pot, sa incerc macar sa am. Si raman intr-o monotonie demna de o comedie proasta. Cafeaua de dimineata pe care o iubesc atat de mult parca nu-mi mai zambeste, uit de a savura « fericirea asta» pentru ca ma termina ecuatia « de ce ? » De ce nu ?..

Aceasta noua intrebare poate aduce atatea oportunitati incat ma obliga sa ma opresc in a o mai rumega. Stau, observ si astept care raspuns mi se va ivi. Savurez paharul de vin rosu dulceag si ma bucur de noul joc in care am intrat. Acest nou labirint care sa ma puna in posibilitatea de a alege...si nu de a intreba.

Ce este fericirea pentru tine?

Caut fericirea intr-o cana de feteasca
Cineva sa ma opreasca
Numai sa indrazneasca.
Andrei


Ea poate varia de la fericirea unui sportiv pentru ca o obtinut un rezultat la situatia in care o mama tocmai si-o vazut copilul. Pentru ca ai primit un raspuns de la o persoana ori pur si simplu ai vazut doi caini care se joaca. Depinde de moment, de loc, de timp, de persoana.
Vlad

Nu exista fericire ci doar clipe de fericire; atunci cand zambeste si sufletul.
Mihaela

Fericirea sunt furnicile care iti misuna prin corp de fiecare data cand se intampla ceva bun, cand primesti o veste bune, sau cand pur si simplu te cauta. Furnicile iti ravasesc corpul, iti gadila degetele si iti ating terminatiile nervoase ca sa poti raspunde corespunzator.
Carmen

O imbratisare cand e frig

Un strop de apa cand ti e sete

O gura de aer cand te sufoci

Un sarut cand ti-l doresti.

Vlad

Fericirea e atunci cand ai totul: prieteni, iubire, sanatate, realizari profesionale. In acelasi timp...toate.
Cristina

Fericirea e suma celor mai frumoase momente din viata noastra.
George

Fericirea e implinire sufleteasca.
Crina

Nu e durere mai mare decât să-ţi aminteşti de fericire când eşti căzut.
Dante Alighieri în Infernul

Fericirea este starea noastră naturală. Fericirea este starea naturală a micilor copii, cărora le aparţine împărăţia până vor fi contaminaţi şi murdăriţi de stupiditatea societăţii şi culturii.
Anthony de Mello

Fericirea nu este o destinaţie, nu există un moment, un punct al fericirii de atins. Adevărata fericire constă în optimism.
Nathaniel Hawthorne

Fericirea e să ştii să îţi doreşti ceea ce ai deja.
Sfântul Augustin

Fericirea e ceva ce omul caută pentru sine şi nu găseşte decât în celălalt.
Vladimir Ghika

Fericirea înseamnă să te gândeşti la toate momentele când ai fost trist şi să îţi aduci aminte de ele zâmbind.
Cristian Teleucă

Nefericirea – "n" variante de fericire.
Ioan Daniel Teompa

Fericirea nu e o destinaţie. E un mod de a trăi.
Burton Hills

Ferice de cel însetat după fericire, căci niciodată nu va fi săturat.
Cornel Stelian Popa

Unii produc fericire oriunde se duc; alţii, oricând se duc.
Oscar Wilde

Ciudat, mi se pare că oamenii fug de fericire, nu o caută.
Mircea Eliade în Întoarcerea din Rai

Ce tâmpenie! Am ajuns să credem că nefericirea este singurul drum spre fericire.
Victor Martin din Carte de citit la volan

Sărăcia poate aduce nefericire, dar banii nu vor aduce neapărat fericire.
Paulo Coelho în Vrăjitoarea din Portobello

Fără certitudine nu există adevăr şi nu există frumuseţe pe lume. Fericirea care nu durează nu e fericire, e un mizerabil stupefiant...
Camil Petrescu în Jocul ielelor

Adevărata fericire ar fi să ne amintim de prezent.
Jules Renard

Fericire!!!!! esti cu mine?

"Adevărata fericire ar fi să ne amintim de prezent."
Jules Renard

Se spune ca fericirea e ceva ce ti se intampla de cateva ori in viata..ca le poti numara cu usurinta la degetele de la o mana: cand te indragostesti, cand iti vezi copilul nascut, cand iti atingi visul cel mai inalt. Eu cred ca suntem prea exigenti. Poate ca “fericirea” e momentul in care te simti efectiv bine; sa bei o cana de apa rece, acidulata ce cade in viteza pe gatul tau uscat.. poate fi un moment mult asteptat care odata realizat iti confera o stare de fericire. Seara petrecuta cu prietenii si prietenul tau cel mai bun “berea” alaturi de o poveste picanta, un pachet de carti ori un film bun poate constitui iarasi o multitudine de momente de fericire. Insa ca orice lucru, o stare de constanta duce la obisnuinta si la dezapreciere.

Poate cineva oare sa constientizeze stare de fericire in care se afla dupa 10 minute? Poate ca da, daca stie ca mai are inca 20 de minute de acest gen la dispozitie. De ce cand suntem constransi de timp (bei cafeaua dimineata in graba), de imprejurari (pleci in 10 min. intr-o alta tara si sti ca iubitul nu ti-l mai vei revedea o luna ori termini facultatea in 9 luni) apreciezi locul, situatia si persoanele cu care te afli?

De ce doar cele mai inalte culmi trebuie sa fie clasate ca “fisiere de fericire”? De ce nu pot fi “fericita” cand o amenda de parcare de 200 de Ron mi se anuleaza pentru ca dl. Politist a gresit ora? :) ...ci sunt doar multumita.

Fericirea e o stare de spirit. O atitudine care odata inceputa ar trebui mentinuta sub orice forma a ei.. Chiar si raul poate fi transformat in fericire in timp, daca apelezi la cel mai important lucru “Eu” care sa-l transforme prin atitudinea pozitiva si obtimismul necesar. Continui sa cred ca fiecare lucru isi are un scop al sau in viata mea, asta chiar daca inca nu l-am gasit pentru toate ce mi se intampla. Cred ca fiecare loc ce l-am vizitat ma invatat ceva, fiecare persoana mi-a modelat existenta intr-un fel sau altul.

Iar partea cea mai interesanta e ca EU aleg! Tu alegi! Eu aleg sa fac ceea ce ma face fericita. Eu aleg sa stau ori sa plec in acest moment din oras. Eu aleg sa vorbesc sau sa tac. Sa accept ori sa refuz un drum. Sa invat sa-mi aduc acea stare facand ceea ce-mi place.

Realitatea. Doar a mea de astă dată.

Ne place să spunem că nu regretam nimic din ce am facut, ori ce am ezitat, pentru banalul motiv că niciodată nu vom mai putea ţine în mână minutul 12 al orei înserate cand am luat o hotătâre proastă. Nu ne vom mai întâlni cu trecutul. Decizie asupra căreia, deşi poate am revenit şi am revocat-o ne-a schimbat într-u totul drumul pe care mergeam...Era prea târziu, mult timp se scurse prin vine deja.

A facut ca tot ce am agonisit în ani de reculegere, de analiză să se şteargă ca o ploaie violentă pentru simplu motiv că nu le-am pus în aplicare. M-am descotorosit de ele, subit, dintr-odată de parcă m-ar fi impiedicat să fiu eu însumi; renegându-le am simţit o bucurie de prunc năstruşnic, entuziasmat că se poate aventura pe toată plaja pufoasă..numai a lui. Iar asta e doar o percepţie de început pentru că moalele plajei e influenţat de căldura, umiditatea, paşii care o şifonează şi o schimbă complet. Doar eu rămân la fel. Poate puţin mai tristă că nu am crezut, am refuzat neconenit să accept că locşcsorul meu nu poate fi pentru totdeauna al meu, că singurul lucru pe care pot garanta sunt doar eu. Şi nici atunci nu-i sigur.

Frustrant e că am iubit cum apunea soarele pe plaja mea, cum se imprimau paşii mei, cum îmi încălzea şira spinării la amează; îmi împlinea şi cele mai exuberante nevoi, îi iubeam necunoscutul... După ani am aflat că de fapt nisipul, marea şi plaja nu există; nu au existat niciodată, nici măcar ..un pic.

Nici nu am ştiu..să plâng..să zâmbesc? Să cad pentru că totul a fost doar imaginaţia mea bolnăviciosă a ceea ce îmi doresc să am..ori să răsuflu uşurată că nimeni nu va face vreodată baie de soare acolo.

Şi totul, pentru că cineva odată mi-a povestit despre acest loc..

Aşa am uitat tot ce învăţasem: realitatea în viaţa umană constă în percepţia asupra lucrului, persoanei, problemei, niciodată nu poti fi sigur de ea pentru că omul nu poate fi obiectiv.

Uneori tu creezi realitatea îndemnat fiind de sentimente, ori poate chiar de nevoia de a le atribui cuiva, undeva.

Acul în carul cu fân

Un singur om. O singurã viaţã. O groazã de probleme inventate în fiecare zi cu o prezicie bolnãvicioasã. Ne place, credem cã e construcutiv ce facem, ne complacem, iar apoi urâm haosul în care ne aruncãm. Uitãm sã vedem esenţialul pentru cã ne obsedeazã detaliul.

Acul din carul cu fân reprezintã problema noastrã existenţialã. Ne e fricã sã nu ne înţepãm, dar uitãm cã...acum ceva vreme nu am fost atenţi şi l-am aruncat chiar noi în fân. Il cãutãm efemer pentru cã avem nevoie de el, de afecţiunea lui şi pentru cã ne supãrã prezenţa sa într-un loc atât de nepotrivit. Am vrea, dacã s-ar putea, ca toate în viaţã sã aibã locşorul lor bine stabilit, iar un singur inconvenient reuşeşte sã ne zgârie judecata.

Riscul şi-l asumã doar cei ce nu au nimic de pierdut. Adicã toţi. Dar omenirea suferã de un mare defect: nerãbdarea. Sã creştem, sã ştim, sã facem, sã greşim, sã vedem cum e, sã ne înmulţim, sã înşelãm, sã ne cãutãm... Atât de nerãbdãtori sã înaintãm, sã avansãm, sã mergem mai departe, încât uitãm sã preţuim nu numai ce avem azi pentru ce vom avea mâine, ci şi cine suntem pentru ceea ce vom fi. Prin absenţa în propria ta viaţã rişti sã pierzi…