
Nu stiu.. simt ca ar trebui sa simt ceva
ai patit vreodata? sa vrei sa exprimi ceva si sa nu ai ce? pentru ca nu sti nici cum ar fii sa....
e un sentiment totusi..sa nu sti.
Asta simt eu acum.
E tipologia workoolicului, omului fara timp, cu un scop bine definit care apreciaza ca un moment de slabiciune sau o garda mai joasa este INTOTDEAUNA un dezavantaj si '' nu o ocazie spre a simti''.
E dimineata in care te trezesti pentru ca trebuie, te misti pentru ca trebuie, lucrezi pentru ca trebuie desi o data, candva iti si placea.. si dormi pentru ca trebuie. Astepti vacanta pentru ca iti place..si totusi o savurezi cand se iveste ''pentru ca trebuie'', tu fiind mult prea obosit sau coplesit ca sa o poti simti.
Asta e realitatea mea.
Ciudat e ca nu stiu daca sunt pregatita sa renunt la ''constientul meu'' pentru un necunoscut. E asa usor sa te bazezi doar pe tine si atat de greu sa te lasi intentionat in voia sortii doar pe motiv ca prezentul e ceva care intai se simte si apoi se analizeaza.

Analizez, evaluez, trag linie.
Orice isi are compromisurile lui. Am ales o cale, ma gandesc sa ma schimb..
inca analizez perspectiva si beneficiile ''simturilor''. Ma amuza inclusiv situatia in care ma aflu..analizez daca sa simt..
si totusi nu pot altfel
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu