Interesant..cica Einstein a spus..ca niciodata sa nu te astepti ca facand acelasi lucru sa primesti alt rezultat. Si uite ca eu fac acelasi experiment … si sper intr-o minune. Mi-e atat de greu sa cred ca de asta data am dreptate…
Si nu stiu de unde atata nebunie? Pt ca am sperat atat sau pt ca nu accept sa gresesc..sa gafez in asa hal?
Cred ca cel mai greu in viata dupa ce-ai copt o gafa e sa o realizezi si sa o accepti. Sa nu crezi ca te afli in purgatoriu..si imediat afli raspunsul final. Ca prezentul nu e realitatea indusa de tine, ci o stare de tranzit.
A constientiza in fiece moment pozitia ta in schema ta de realizari si prioritati e definitorie pentru a putea misca urmatorul pion.
Iar varianta de moment salvatorie si dovedita cu un procent majoritar ca fiind cea mai proasta este NEGAREA. Negarea ca schimbarea e inevitabila si ca e singura varianta pe care tu o accepti.. si nicidecum care trebuie; totul se rezuma la limitele eului.
Ce prostie..sa ai posibilitatea de a alege...si totusi sa ai limite. Adica CEL DE SUS iti da cel mai mare cadou.. libertatea de alege.. si totusi tu te formezi cu anumite limite pe care ti le impui. De ce? Pentru simplu motiv ca asta simt.. pt ca simt ca atat pot, atat accept, atat iert, atat dau. Atat
Daca m-ar intreba cineva ce-mi doresc cel mai mult ?...as spune ca nu vreau sa-mi gresesc drumul. Mi-e frica sa fi fost altul pregatit pentru mine..unul alb, mare, lat..si neted, perfect pentru o plimbare intr-o zi de vara..potrivit de umeda si calda.
Iar eu sa raman pe primul drum..de-al naibii, pe care desi am gasit tot felul de indicii salvatoare..le ignor si continui sa cred in drumul ales de mine acu ceva ani. Sau mai penibil ar fi raman pe un drum in care desi nu cred...zabovesc doar de frica altuia.
Cand oricum pierd vremea..caci asta e unul mort pentru mine.
Intrebarile au raspunsuri simple pe care noi le complicam! Pentru ca ne incapatanam ...sa mentinem, sa strigam in gura mare un raspuns care desi am aflat ulterior ca e gresit.. speram ca in ast mod vom prostii pe restu..si cel mai important pe noi insine!
