Drogul meu ramane radio

Spun despre mine ca as fi om de radio.

Mi-am petrecut adolescenta la Radio Gold; am adunat 9 ani pana acum de experienta in mass-

media si totusi nu am ajuns la saturatie. Am studiat la UBB Cluj Facultatea de Jurnalism,

Masterul “Management Media” – sectia Jurnalism UBB si Facultatea de Drept –UBB Cluj.

Primesc des aceeasi intrebare – “Ei bine si ce-ti place mai mult - dreptul sau jurnalismul?”

Iubesc radioul nespus pentru ca meseria de dj este naturala.

Asa cum tu iti bei cafeaua si stai la o poveste in bucatarie cu prietenii zi de zi, iar pentru asta nu depui vre-un efort caci totul vine de la sine, la fel decurge si meseria mea. Deschid calea la mixer si vorbesc.

Vorbesc cu tine si asta ma incanta, imi da energie sufient de multa incat sa uit poate uneori de durerea de cap, de suparari, de zile ploioase. Radio e un drog si asta imi poate confirma fiecare om de radio. O meserie este simpla si satisfacatoare atunci cand ti se potriveste caracterului tau.

Ma bucur sa fiu manager de la 18 ani. Fac parte din categoria rara de oameni care a fost initial angajat si apoi a evoluat in functia de administrator. Angajatii postului Radio Gold imi sunt in primul rand prieteni si abia apoi subalterni. Am dezvoltat un nucleu omogen, o echipa cu experienta de peste 10 ani, responsabila, care sa se sprijine reciproc si sa-si iubeasca mediul de lucru.

Radioul este prietenul oamenilor singuri; este ideal atunci cand ai de condus un traseu lung, cand te plictisesti sau cand ai o stare de nervozitate si vrei sa te deconectezi.

Ramai singur desi traiesti intr-o familie ?

Imi place sa observ ca ceea ce ne leaga pe noi oamenii, de fapt ne desparte.In basmul omenirii toti suntem oameni si atat.Ajunge sa fie singurul lucru, practic, care aduce in minte ideea ca suntem la fel.

Pentru ca fiecare are o existenta personala, in care participa constient sau nu.

Ce greu e sa-ti destingi drumul spre casa, cand trebuie sa treci prin o multime de oameni.

Probabil acelea sunt momentele critice, cand observi din gesturile si privirile fiecaruia ca are o viata a sa, un scop, o nevoie, o slabiciune.

Si tot probabil ajungi sa crezi ca viata ta are un scop insignificant, o nevoie optionala si o slabiciune prea puternica fata de a celorlalti..pe care ii vezi.

Iar prin toate astea devii partas la alte vieti..cu care alegi daca vrei sa ti-o unesti pe a ta. O viata leaga pe alta si atat.

Indiferent de situatia de ansamblu, de masura cu care o alta viata te-a influentat, ceea ce reprezinta existenta personala ramane.

Moartea te afecteaza direct, iar esecurile si realizarile tale sunt simtite cu o alta intensitate, intelese altfel. Cu intensitatea existentei tale personale.

Credem ca de la nastere, viata noastra este legata de o familie, iar apoi ne legam de alta pe care ne-o facem singuri.

Vorbe de duh pentru minte si suflet

Am învaţat unele lucruri în viaţă pe care vi le împărtăşesc şi vouă !

Am învăţat că nu poţi face pe cineva să te iubească. Tot ce poţi face este să fii o persoană iubită. Restul… depinde de ceilalţi.

Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le pese.

Am învăţat că durează ani să câştigi încrederea şi că doar în câteva secunde poţi să o pierzi.

Am învăţat că nu contează CE ai în viaţă CI PE CINE AI.

Am învăţat că te descurci şi ţi-e folosit farmecul circa 15 minute. După accea, însă, ar fii bine să ştii ceva.
Am învăţat că nu trebiue să să te compari cu ceea ce pot alţii să facă mai bine, ci contează ceea ce poţi să faci tu.

Am învăţat că nu contează ce li se întâmplă oamenilor, ci contează ce pot să fac eu pentru a rezolva.

Am învăţat că oricum ai tăia, orice lucru are două feţe.

Am învăţat că trebuie să te desparţi de cei dragi cu cuvinte calde; s-ar putea să fie ultima oară când îi vezi.

Am învăţat că poţi continua încă mult timp după ce ai spus că nu mai poţi.

Am învăţat că eroi sunt cei care fac ce trebuie, când trebuie, indiferent de consecinţe.
Am învăţat că sunt oameni care te iubesc, dar nu ştiu s-o arate.
Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.
Am învăţat că prietenia adevărată continua să existe chiar şi la distanţă. Iar asta este valabil şi pentru iubirea adevarată.

Am învăţat că, dacă cineva nu te iubeşte cum ai vrea tu, nu înseamnă că nu te iubeşte din tot sufletul.

Am învăţat că indiferent cât de bun iţi este un prieten oricum te va răni din când în când, iar tu trebuie să-l ierţi pentru asta.
Am învăţat că nu este întotdeauna de ajuns să fii iertat de alţii ; câteodată trebuie să înveţi să te ierţi pe tine însuţi.

Am învăţat că indiferent cât de mult suferi, lumea nu se va opri în loc pentru durerea ta.

Am învăţat că trecutul şi circumstanţele ţi-ar putea influenţa personalitatea, dar că TU eşti responsabil pentru ceea ce devii.

Am învăţat că dacă doi oameni se ceartă, nu înseamnă că nu se iubesc. Şi nici faptul că nu se ceartă nu dovedeşte că se iubesc.

Am învăţat că uneori trebuie să pui persoana pe primul loc şi nu faptele sale.

Am învăţat că doi oameni pot privi acelaşi lucru şi pot vedea ceva total diferit.
Am învăţat că indiferent de consecinţe cei care sunt cinstiţi cu ei înşişi ajung departe în viaţă.

Am învăţat că viaţa îţi poate fi schimbată în câteva ore de către oameni care nici nu te cunosc.

Am învăţat că şi atunci când crezi că nu mai ai nimic de dat, când te strigă un prieten vei putea găsi puterea de a-l ajuta.
Am învăţat că scrisul ca şi vorbitul, pot linişti durerile sufleteşti.

Am învăţat că oamenii la care ţii cel mai mult îţi sunt luaţi prea repede…

Am învaţat că este prea greu să-ţi dai seama unde să tragi linie între a fi amabil, a nu răni oamenii şi a-ţi susţine părerile.

Am învăţat să iubesc ca să pot să fiu iubit.

Octavian Paler

Scrisoare de la cineva drag

Daca luam exemplul naturii trebuie sa urmam echilibrul Ia orice, trebuie sa ai un al treilea ochi pentru sufletul tau care sa analizeze rational.
Ce vrea sufletul tau mult prea insetat de dragoste si orbit de aparente? Sa nu intelegi ca sunt impotriva cedarilor, compromisurilor, dar astea trebuie sa aiba o moneda de schimb, sa ofere ceva; chiar si prezenta unei persone, orice dar nu ceva din sufletul tau ,

asta este numai a lui Dumnezeu. Aici e combinatie de elemente pe care nu o stapanesc nici eu bine, dar cred ca se poate invata. Fii generoasa cu tine insuti si ofera-ti trufandalele vietii, dar pregateste-ti terenul pentru ce va urma.

Fost-am student!

Azi a fost ultima zi de curs din viaţa mea!!!

17 ani m-am trezit dimineaţa, am mers la şcoală, la liceu, la facultate; am învăţat despre clima din Congo, literatura chinezilor, poeziile francezilor. Dar cel mult despre români.

Tipul de public şi consumul mass-media din România ori despre drept cu averea morţilor şi pedepsele infractorilor.

Cel mai tare m-a dezavantajat pe parcursul facultăţii apartenenţa României la Uniunea Europeană pentru că am fost nevoită să ştiu toate formaţiunile şi proiectele intracomunitare încât am memorat toate găurile din tavan pe care le priveam disperată 3 zile înainte de examen cică cu scopul de a reproduce cu voce tare materia.

Întotdeauna am considerat că jurnalismul e pasiunea mea căci sunt ascultată cu atenţie indiferent de cât de mult detaliez informaţia, iar datorită talentului oratoric şi a poveştii frumos elaborate îl făceam şi pe profesor să uite ce m-a întrebat. Glumesc, dar un sâmbure de adevăr există şi aici.

Bine am spus într-un moment de maturitate Bahică: "În viaţă am fost masochistă - mi-am ales jurnalismul şi dreptul; întotdeauna relative pentru că deşi ai dreptate poţi să nu fi luat în seamă".

Jurnalismul a fost şi va fi o pasiune, iar cum în genere patimile trebuie întreţinute financiar, am studiat dreptul. Pardon, am studiat dreptul la Babes-Balyai. După principiul detaliile fac diferenţa, această facultate a fost singura entitate din viaţa mea faţă de care am zis după doar 1 an - că nu-mi pun mintea cu ea şi o las în pace. (frază rar întâlnită în rândul moldovenilor)

Dar cum depresia la femei se tratează cu un shopping şi vreo 2 petreceri, am revenit erou pe scena teatrală, ţipând cu voce tremurândă, parţial răguşită de la karaokele de cu seară "Dar ce mă face pe mine o carte de 700 de pg??"

Şi uite aşa mi-am jurat fidel 4 ani la rând că o să citesc materiile treptat din timpul anului. Ba mai mult m-am motivat cumpărându-mi markere colorate plănuindu-mi să le folosesc pe toate.

Dar experienţa studenţească mă determină să spun că planul de acasă nu se potriveşte cu cel din târg, iar dacă ai trăit ca un jurnalist (veşnic prezent la inaugurări de cluburi, puburi, cafenele) nu poţi peste noapte să te transformi într-un mic şi pufos şoricel de bibliotecă.

Şi ajungi în sesiune de-ţi pui cu patimă speranţa în pastile de memorie aşteptând să-şi facă efectul într-o oră; de preferat a nu se pierde vremea învăţând până îşi face efectul pilula.

Aşa încât mă bucur că am fost student, dar presus de cuvinte imi este bucuria că de azi incepând nu mai sunt.

Iar dacă ar fi să fac un review cu privirea in tavan aş spune că din 5 ani de Cluj amintirile mi-s următoarele: prietenii vechi şi noi, oamenii cu care m-am intersectat, petrecerile în cluburi, serile în bucătărie imbibate cu poveşti, iar ca background prezenţa mea la curs ce de altfel îmi ocupa 2/3 dintr-o zi.

Pe semne că nu mi-am irosit timpul, deşi o dată la 3 luni am încercat să înrobez o carte de 700 de pg amplasând-o ba în creierul mare, ba în creierul mic!!

Astept altceva deși fac același lucru?

Interesant..cica Einstein a spus..ca niciodata sa nu te astepti ca facand acelasi lucru sa primesti alt rezultat. Si uite ca eu fac acelasi experiment … si sper intr-o minune. Mi-e atat de greu sa cred ca de asta data am dreptate…

Si nu stiu de unde atata nebunie? Pt ca am sperat atat sau pt ca nu accept sa gresesc..sa gafez in asa hal?

Cred ca cel mai greu in viata dupa ce-ai copt o gafa e sa o realizezi si sa o accepti. Sa nu crezi ca te afli in purgatoriu..si imediat afli raspunsul final. Ca prezentul nu e realitatea indusa de tine, ci o stare de tranzit.

A constientiza in fiece moment pozitia ta in schema ta de realizari si prioritati e definitorie pentru a putea misca urmatorul pion.

Iar varianta de moment salvatorie si dovedita cu un procent majoritar ca fiind cea mai proasta este NEGAREA. Negarea ca schimbarea e inevitabila si ca e singura varianta pe care tu o accepti.. si nicidecum care trebuie; totul se rezuma la limitele eului.

Ce prostie..sa ai posibilitatea de a alege...si totusi sa ai limite. Adica CEL DE SUS iti da cel mai mare cadou.. libertatea de alege.. si totusi tu te formezi cu anumite limite pe care ti le impui. De ce? Pentru simplu motiv ca asta simt.. pt ca simt ca atat pot, atat accept, atat iert, atat dau. Atat

Daca m-ar intreba cineva ce-mi doresc cel mai mult ?...as spune ca nu vreau sa-mi gresesc drumul. Mi-e frica sa fi fost altul pregatit pentru mine..unul alb, mare, lat..si neted, perfect pentru o plimbare intr-o zi de vara..potrivit de umeda si calda.

Iar eu sa raman pe primul drum..de-al naibii, pe care desi am gasit tot felul de indicii salvatoare..le ignor si continui sa cred in drumul ales de mine acu ceva ani. Sau mai penibil ar fi raman pe un drum in care desi nu cred...zabovesc doar de frica altuia.

Cand oricum pierd vremea..caci asta e unul mort pentru mine.

Intrebarile au raspunsuri simple pe care noi le complicam! Pentru ca ne incapatanam ...sa mentinem, sa strigam in gura mare un raspuns care desi am aflat ulterior ca e gresit.. speram ca in ast mod vom prostii pe restu..si cel mai important pe noi insine!