marți, 28 iunie 2016


Dacă ai un vis, Da-i o șansă! S-ar putea să fie șansa vieții tale!


Dacă ai visat vreodată să fii mai mult decât ești astăzi, privește visul acela în ochi și da-i o șansă! S-ar putea să fie șansa vieții tale!
Sunt fericită. Cea mai fericită. De fapt am fost atât de nefericită în ultimii ani încât îmi e și greu să îmi dau seama dacă mă raportez la background sau pur și simplu - this is it - cum zicea răposatul Michael Jackson în ultimul său album.
Am tras o linie mare, infinit de mare pe toate planurile. Am semănat, triat și cules toate roadele ce atent mi le-am sădit încă din 2013. Și a fost un drum lung, mai lung decât mi-aș fi imaginat în ziua în care m-am decis să îmi schimb viitorul. Doar eu știu cât m-am gândit și răzgândit în tot acești ani; ce e important  însă,  e că NICIODATĂ nu m-am oprit. Indiferent de ce cât de îndoită am fost. Și uite-mă astăzi. Împlinită și surprinsă să văd cum toate mi se așează, de parcă mă așteptau..
Cel mai mare cadou pe care il poți face unui om este să îl susții. Să îi asculți visele și să îl sprijini, indiferent cât de absurd îți sună ideea la prima vedere. Pentru că un vis poate deveni realitate dacă investești suficient în el si ești sincer cu tine
Fără autocritică, perseverență și o doză de nebunie nu ai cum efectiv să atingi țelul propus.
Iar ca să fie toate perfecte împart aceeași doză de ambiție cu un suflet care......

(iar despre asta, într-o poveste viitoare :)  )

P.S. Foto datează din 3 septembrie 213 când îmi făceam curaj să visez la ce am astăzi

joi, 2 iunie 2016

Sindromul "Aoleo!"



Totul este un punct de vedere! Stii faza aia cu paharul cu apa, semi-plin? Cum e? jumatate gol sau jumatate plin?
Exact asa cum il vezi...asa e E. M-am intersectat in ultima vreme cu o multime de oameni, care dupa ce le spuneam contra-cost bineinteles, ce sarcini le dau mi-au zis "ahh, e greu!". Si la toti le-am raspuns la fel "pai greu e sa mori de foame, asta e ceva posibil fezabil sau te depaseste?"
Vezi tu, oamenii simt nevoia sa se planga, de multe ori, chiar inainte sa oboseasca. De parca, perfectiunea muncii se masoara in timpii in care iti plangi de mila. Detalii. Vreau - muncesc, obtin.
Nu ma intelege gresit, iubesc diversitatea. Nu am putea evolua daca toti am fi la fel de buni, de frumosi, de indemanatici. Insa atentie mare, prezenta ta intre oameni care sufera de sindromul "aoleo" te va face sa devii si tu unul din ei. Si atunci sa nu te miri de ce, de la o vreme parca toate iti merg in reluare.

sâmbătă, 28 mai 2016

Vrei sa facem un duș rece împreună?



Imi place sa povestesc nepovestite intr-o bucatarie de 2/3, alaturi de un pahar de vin si un om puternic. Cred in potential si nu in ceva palpabil. De ce? Pentru ca asa cum eu pot sa obtin orice imi doresc doar muncind pana nu mai pot...stiu sigur ca si altul poate. Si asta ma excita.
Imi plac oamenii foarte ambitiosi. Oameni care isi cunosc valoarea si care si-o exploateaza legal, fara tertipuri prostesti de scurta durata, Cei care se aseaza la masa si iti explica  in concret cum stau lucrurile, cu o sinceritate iesita din comun.
Oamenii sinceri sunt oameni puternici pentru ca isi asuma intotdeauna ceea ce le iese pe gura si nu le este frica ca vor fi judecati, interpretati sau parasiti. Desi, ti s-ar parea ca faci un dus rece dupa o discutie cu un om sincer, pe parcurs, daca iti doresti sa evoluezi iti va fi de folos o astfel de persoana alaturi.
De ce? Pentru ca arătându-ți punctele tale slabe, atrăgându-ți atenția asupra detaliilor vei putea sa te corectezi; sa fii  mai bun, mai priceput, deci mai puternic. Dar pentru asta, ar trebui sa ai un psihic bine pus la punct, fara urma de frustari pentru ca, daca "te simti dojenit", nu vei face decat sa ataci degeaba omul  sincer, care incearca sa te ajute, sfatuindu-te.
Ma trag din Stefan cel Mare, noi ne hotărâm, calculăm și ne pornim la drum cu un plan bine stabilit. Nu deviem, nu ne oprim si nu ne uitam inapoi. Imi doresc intotdeauna ceea ce am. Iubesc, Traiesc, Doresc si Ma bucur. Pentru ca am o singura viata ...si e A mea. Zambesc si savurez o seara cu acelasi entuziasm, fara a sarbatori in mod special ceva pentru ca stiu ca momentele sunt mai pretioase decat zilele.
Cineva, la un pahar de vin mi-a spus ca de vreo 2 ani de cand eram eu prin preajma sa, vede si simte cat de mult a evoluat, cat de multe lucruri a avut curaj sa faca, cate locuri a vizitat. cum a reusit sa invete sa isi gestioneze banii si chiar sa stranga ceva de zile negre, cat de multa incredere are pe plan  profesional.
 Si i-am spus.
Da, ai facut toate astea pentru ca de fiecare data ti-am sustinut chiar si cele mai ciudata idei, nu te-am judecat, nu am analizat, nu m-am mirat. Ba mai mult, am investit timp in ideile tale ca sa iti demonstrez chiar SI tie uneori, ca se poate. Iar, daca ti-a placut ideea de saxofon, m-am gandit sa iti propun sa devii tu un saxofonist, iar daca ti-ai dorit sa ai o alta meserie, ti-am luat chiar eu halatul ca sa incepi sa iti imaginezi, cum ar fi? Eforturi teoretic mici din punct de vedere financiar, dar mari pentru psihic. De ce? ca sa ai curajul sa iesi din ce erai, din monotonia ta, trebuie sa iti dai voie sa crezi, sa speri..cu pasi mici. Astazi discutam, maine ne imaginam, poimaine cercetam si uite asa iti dai voie sa poti sa crezi ca TU poti realiza orice iti doresti. Atunci iti vin si ideile "cum sa" si numai te trezesti intr-o zi ca le ai pe toate, cu truda, nimic de zis. Pana la urma cine si-ar fi imaginat acum 2 ani ca vei fi unde esti astazi sau ca faci ce iti doreai? Toate se aseaza,daca ai un om care sa creada in visul tau.
 Am vazut multe cupluri egoiste sau poate chiar frustrate de succesul sau potentialul celuilalt, care in loc sa isi sustina si ambitioneze partenerul, il trageau in jos. Ii spuneau ca e prea tarziu sa isi schimbe meseria, pasiunea sau casa. Ca lasă ca e bine si asa, de ce sa risti sa pierzi. Pai ce sa pierzi cand tu nu ai nimic? Frica de esec? sincer, prefer ideea de a rata decat de a nu incerca. Chiar nu ai ce sa pierzi de vreme ce inca nu ai. Filozofia chibritului.
Si atunci te miri de ce se cearta unii si se critica de mama focului. Pai daca tu in loc sa il sustii sa faca si el ce viseaza, l-ai preferat acasa, cu tine la televizor...o zi, o luna sta cuminte, dar apoi va refula. Lasa-ti omul de langa tine sa viseze! Sprijina-l, ajuta-l si sfatuieste-l!
Exista totusi un risc, cel in care dupa atata ajutat, incepe sa te vada "la indemana" si atunci risti "sa devii de vina" din te miri ce.. Din marea echipa, deveniti dusmani.
 Oamenii sfatuiti, incurajati prea des cand se vad aproape de mal pot sa inceapă să reverse. Pe principiul " nu am nevoie de sfaturile tale inutile", pai si inutile cand au devenit? cand ai vazut malul? Asa ca, ai face bine să ai sau sa iti gasesti pe cineva, care e suficient de puternic sa accepte adevarul pentru ca oamenii frustrati sunt periculosi. Te mananca din priviri pana le deschizi ranile sa le vindeci. Poti sa iti doresti la nesfarsit sa ii ajuti, daca omul nu doreste a fi ajutat, nu doreste dom'le. Si atunci incep discutiile.
 Vezi tu, sinceritatea asta nu e pentru toata lumea. Adevarat,  ajuta, dar daca o spui cui trebuie.
 Pe unii ii castigi doar cu zambete si o masa calda. Vor sa devină zmei, să evolueze, dar nu
 le place sa auda  la ce nivel se situeaza si cum stau lucrurile pentru ca ii frustreaza, culmea. Si atunci te intrebi, cum ai vrea sa fi cel mai bun, daca nu sti unde te aflii? ce pretenții să mai ai?
De unde sa incepi si cum sa dai?

 Cred in evolutie, in oameni open-mind care nu se lupta sa dovedeasca ca au dreptate...ci fura idei si inovatii, multumind cu un zambet larg.
O relatie puternica e cea in care DOI  traiesc, doresc si fac. Niciodata unul inaintea sau in urma celuilalt ci concomitent. Tragem la acceasi caruta, cum ar spune vecinul, Creanga.
Si cred ca ar fi bine de punctat, ca indiferent unde v-ati nascut, ce faceti, si ce varste aveti, doi oameni care se iubesc intotdeauna vor cauta o cale de mijloc. Nu vor astepta eforturile celuilalt, ci vor cauta sa il iubeasca si sa îi indeplineasca si dorintele partenerului de drum, in fond, tot pentru binele lui.
 O femeie fericita face întodeauna  supa mai gustoasa. :)



luni, 14 decembrie 2015

Știi de cine îmi e cel mai dor?

De mine!

Când muncești mult, poate ani pentru a putea bifa niște teluri pe care ți le-ai pus cândva demult..începi sa Îți duci dorul.
În general, în ultima vreme mă analizez mai ceva ca un cobai - ce mănânc, cate ore citesc, cum vorbesc, cât de des mă enervez, cum dorm și ce visez. Dacă nu reușesc sa obțin multe intr-o zi..analizez fără sa imi dau seama și cum trece ziua altora..
Defapt, tot ce vreau e sa termin o data un capitol profesional, la care tot muncesc de 3 ani. Și oricât s-ar spune ca drumul face toți banii..și nu succesul de final, eu mă îndoiesc teribil.
Cred ca cea mai multa auto-analiza, auto-critica și auto-enervare mi-am administrat-o singura în ultimii ani, tocmai pentru ca vreau sa dau la final rezultate bune. Și acum întreb?
Fara toată tevatura asta nu as putea da același rezultat?
Sau pur și simplu, fără sa îmi dau seama am deviat de pe şinele normalitații...
Îmi e dor de mine..atunci când îmi dădeam voie sa greșesc fara sa mă supăr. .pe mine.

marți, 24 noiembrie 2015

Rugăciune pentru suflet

Doamne! 

Ajuta-ma sa le pot spune celor puternici 
adevarul in fata
Sa nu mint doar pentru a castiga
aplauzele celor slabi.
Daca-mi dai putere,nu-mi lua ratiunea
Daca-mi dai succes nu ma lipsi de umilinta.
Daca-mi dai umilinta,nu-mi lua
demnitatea.
Ajuta-ma ca intotdeauna sa vad si 
reversul medaliei.
Nu ma lasa sa invinovatesc pe ceilalti
pentru ca nu gandesc ca mine.
Invata-ma sa iubesc oamenii 
ca pe mine insumi.
Invata-ma sa ma judec ca pe restul.
Nu ma lasa sa alunec in orgoliu
si nici in disperare sau esec.
Aminteste-mi ca esecul este experienta
care precede triumful.
Invata-ma ca in ciuda suferintei,
sa merg inainte.
Invata-ma ca in ciuda deceptiilor sa
nu-mi pierd increderea.
Daca-mi iei pacea,lasa-mi speranta.
Daca-mi iei succesul,lasa-mi puterea
de a trece peste esec.
Daca gresesc cuiva,da-mi curaj
sa-mi cer iertare.
Daca cineva imi greseste mie,
da-mi curaj sa-l iert.
Si Doamne,daca eu uit de tine,
Tu sa nu uiti de mine!

luni, 26 octombrie 2015

Prostituția umană

Astăzi discutăm despre prostituție. Și nu mă refer la sex contra unei sume de bani, activitate simplă,
de troc cu beneficii de ambele părți, ci aduc în peisaj prostituția umană. E omul care pentru a-și urmări un interes  se preface, mimează ceva.. prietenie, iubire, încredere, sentimente frumoase la bază, dar folosite în mod fraudulos. Diferența dintre prostituția practicată prin sex și cea umană e ca în cea de-a doua ipoteză tot timpul cineva iese pe minus și cineva pe plus la final.
Văd prostituție omenească peste tot.  De la cazul femeii care se mărită pentru a avea o mașină mai bună și o casă mai mare cu un libidinos, la angajatul care  își “scuipa” colegii în ochii șefului pentru a se ridica în funcție sau la femeia și mai nou bărbatul care profitând de farmecul personal face rost de mai multe contracte.
Recunosc că inevitabil și eu poate mi-am lăudat mama cândva pentru că îmi doream mult un anume cadou sau am zâmbit profesorilor cu speranța că totuși nu îmi vor da cele mai grele subiecte la un examen de drept, dar de la asta până la ați confunda viața cu un scop pentru care să încerci să fi fals constant mi se pare dureros.
Situații in viață sunt și vor fi cu siguranță și adevărul dureros e ca până la urmă toți avem un preț.  S-a dus generația care se lăsa răstignită pe cruce pentru un crez și o demnitate și  îmi asum evoluția atât cu perfecțiunile cât și imperfecțiunile ei. Dar cred că ceea ce ne diferențiază până la urmă este răspunsul la intrebarea “Care este pretul tau?”
Pentru că una e ați vinde sinceritatea pe o sumă de bani și alta esă o faci  pentru suma de bani necesară salvarii vieții copilului tău.
Am auzit recent un caz în care cineva omorâse pentru 15 lei. Cred că nu e cazul de polemici privind diferența între oligofren și om normal. Prostia e o boală și trebuie tratată, nu judecată.
Vorbesc de lucruri mărunte, compromisuri pentru servicii, multe, dese și mărunte care te fac la finalul zilei când te uiți în oglindă să nu te mai recunoști. Alea te mănâncă de viu, dacă ai un gram de moralitate, pentru că există și varianta ca hrana ta, respectiv serviciul primit în mod fraudulos să te facă să pierzi aceste detalii, o vreme.
Prostituția făcută la scară măruntă te afectează în primul rând pe tine pentru că accepți ideea de sacrificiu/”mă prefac că te plac” pentru a obține ceva ce poate meriti și cu puțină muncă și o poți dobândi și fără compromis.
 Și mă întreb cum sunt văzuți de alții? Sau își aleg doar anturaje și medii sociale în care toată lumea o practică, deci s-a cutuminizat, e ok ..pentru că simplu, o curvă în bordel niciodată nu va ieși în evidență.
Moralitatea este o virtute care presupune acceptarea fatului că deși tu pornești de la start, altii și-au luat un avans de doi metrii și cu toate acestea să fi împăcat cu tine însuți, pentru că în fiecare seară în oglindă ai rămas totuși același.

Si totuși va rămâne o întrebare..  care e prețul tău?