Mi-as dori sa fiu acum intr-un loc calduros, plin de zambete, de necunoscut si de optimism.
De oameni care sa vrea, sa poata si sa incerce.
De locuri dulci numai bun de gustat.
De sunete care sa aiba puterea sa te faca sa o iei de la capat again si again.
Imi e dor de nou.
Ma oboseste tristetea, persoane care se plang fara sa faca ceva, rutina si frigul. Frica de esec, obisnuinta si negativismul sunt sentimentele ce vor omora intotdeauna orice. Inclusiv pe mine sau aprecierea mea.
Abia astept sa simt vibratiile unui beat bun adanc in mine; o piesa care sa ma inveseleasca chiar si la -10 grade intr-o zi de ianuarie. O cafea amara acompaniata de un zambet strengaresc si o gluma neinteleasa. Sa intalnesc oameni care spun ce gandesc si gandesc ce spun. Care nu au timp sa piarda, ce traiesc in prezent si au asteptari. Care nu se multumesc cu putin de la ei, care sa ma faca sa mut munti doar uitandu-ma la ei. Imi e dor de vrednici, de modele, de visatori, de oameni ce traiesc pentru ei in primul rand, dar fara sa incurce pe altii.
Vreau sa traiesc in mijlocul maratonului. Fara adrenalina scopului simt ca traiesc degeaba.
Astazi ma gandeam cum am reusit sa stau in casa 20 de saptamani pentru a invata..si cum acum nu am rabdare sa lenevesc, sa ma uit la un film 2 ore.
Abia astept noutatea!
Anul 2014 va fi cel mai bun an; voi culege toata munca mea din 2013.
De oameni care sa vrea, sa poata si sa incerce.
De locuri dulci numai bun de gustat.
De sunete care sa aiba puterea sa te faca sa o iei de la capat again si again.
Imi e dor de nou.
Ma oboseste tristetea, persoane care se plang fara sa faca ceva, rutina si frigul. Frica de esec, obisnuinta si negativismul sunt sentimentele ce vor omora intotdeauna orice. Inclusiv pe mine sau aprecierea mea.
Abia astept sa simt vibratiile unui beat bun adanc in mine; o piesa care sa ma inveseleasca chiar si la -10 grade intr-o zi de ianuarie. O cafea amara acompaniata de un zambet strengaresc si o gluma neinteleasa. Sa intalnesc oameni care spun ce gandesc si gandesc ce spun. Care nu au timp sa piarda, ce traiesc in prezent si au asteptari. Care nu se multumesc cu putin de la ei, care sa ma faca sa mut munti doar uitandu-ma la ei. Imi e dor de vrednici, de modele, de visatori, de oameni ce traiesc pentru ei in primul rand, dar fara sa incurce pe altii.Vreau sa traiesc in mijlocul maratonului. Fara adrenalina scopului simt ca traiesc degeaba.
Astazi ma gandeam cum am reusit sa stau in casa 20 de saptamani pentru a invata..si cum acum nu am rabdare sa lenevesc, sa ma uit la un film 2 ore.
Abia astept noutatea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu