Am vazut ca in general tanjesc dupa ceva ce nu am si-mi lipseste atat de rau.. incat nu mai vad ce am. Nu mai vad nici macar lipsa de proportionalitate intre realizari si vise ori in puterea mea de a avea. Sub forma ceruta..ori sub o alta. Ma concentrez atat de mult pe intrebarea “de ce nu am ?”, pe motivul sortii incat uit sa lupt sa gasesc, sa pot, sa incerc macar sa am. Si raman intr-o monotonie demna de o comedie proasta. Cafeaua de dimineata pe care o iubesc atat de mult parca nu-mi mai zambeste, uit de a savura « fericirea asta» pentru ca ma termina ecuatia « de ce ? » De ce nu ?..
Aceasta noua intrebare poate aduce atatea oportunitati incat ma obliga sa ma opresc in a o mai rumega. Stau, observ si astept care raspuns mi se va ivi. Savurez paharul de vin rosu dulceag si ma bucur de noul joc in care am intrat. Acest nou labirint care sa ma puna in posibilitatea de a alege...si nu de a intreba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu