Ma incearca al meu constient!
Desi stiu ca eu sunt problema din ecuatie, nu ma pot exclude. Incerc sa scap de stereotipul "e greu sa fac acest lucru!". Si culmea ca in urma analizei obiectiv facuta asupra factorilor ce au determinat acest gand am ajuns la penibila concluzie ca: e nefondata..
A venit pur si simplu, pe nepusa masa si s-a asezat ca un musafir nepoftit in al meu constient. Interesant e cum in circuitul nostru neurologic, informatiile incompatibile pot convetui bine' merci impreuna; pesemne lucreaza in tura..
Intr-o zi gandul imi spune "nu exista limita, ni le impunem doar noi si orice se poate realiza atat timp cat iti doresti".
In urmatoarea zi apare gandul mai tuciuriu, fratesu' vitreg exheredat de neamuri si-mi spune " stai sa vezi ca lucrurile nu sunt chiar asa...pentru asa ceva ai nevoie de 2 vieti si un purgatoriu". Am asociat pe acesta cu sentimentul de frica. Ipoteza e totusi utopica avand in vedere ca nu-ti poate fi frica sa pierzi ceva ce nu ai! sau...sentimentul de proprietate apare anticipat, inainte de a te vedea cu sacii in caruta?
Amuzant. Cu cat m-am analizat mai mult, pe post de soricel de laborator ..nu am facut decat sa fructific sentimentele contradictorii; si totul la nivel mental pentru ca in realitate..eu eram tot pe aceeasi canapea, cana de cafea asezata statea in acelasi loc, singurul care "misca ceva" era timpul.
Astazi sunt sora cu gandul cel bun! Pe cel tuciuriu l-am lasat la Bucuresti!
Desi stiu ca eu sunt problema din ecuatie, nu ma pot exclude. Incerc sa scap de stereotipul "e greu sa fac acest lucru!". Si culmea ca in urma analizei obiectiv facuta asupra factorilor ce au determinat acest gand am ajuns la penibila concluzie ca: e nefondata..
A venit pur si simplu, pe nepusa masa si s-a asezat ca un musafir nepoftit in al meu constient. Interesant e cum in circuitul nostru neurologic, informatiile incompatibile pot convetui bine' merci impreuna; pesemne lucreaza in tura..
Intr-o zi gandul imi spune "nu exista limita, ni le impunem doar noi si orice se poate realiza atat timp cat iti doresti".
In urmatoarea zi apare gandul mai tuciuriu, fratesu' vitreg exheredat de neamuri si-mi spune " stai sa vezi ca lucrurile nu sunt chiar asa...pentru asa ceva ai nevoie de 2 vieti si un purgatoriu". Am asociat pe acesta cu sentimentul de frica. Ipoteza e totusi utopica avand in vedere ca nu-ti poate fi frica sa pierzi ceva ce nu ai! sau...sentimentul de proprietate apare anticipat, inainte de a te vedea cu sacii in caruta?
Amuzant. Cu cat m-am analizat mai mult, pe post de soricel de laborator ..nu am facut decat sa fructific sentimentele contradictorii; si totul la nivel mental pentru ca in realitate..eu eram tot pe aceeasi canapea, cana de cafea asezata statea in acelasi loc, singurul care "misca ceva" era timpul.
Astazi sunt sora cu gandul cel bun! Pe cel tuciuriu l-am lasat la Bucuresti!
