luni, 14 decembrie 2015

Știi de cine îmi e cel mai dor?

De mine!

Când muncești mult, poate ani pentru a putea bifa niște teluri pe care ți le-ai pus cândva demult..începi sa Îți duci dorul.
În general, în ultima vreme mă analizez mai ceva ca un cobai - ce mănânc, cate ore citesc, cum vorbesc, cât de des mă enervez, cum dorm și ce visez. Dacă nu reușesc sa obțin multe intr-o zi..analizez fără sa imi dau seama și cum trece ziua altora..
Defapt, tot ce vreau e sa termin o data un capitol profesional, la care tot muncesc de 3 ani. Și oricât s-ar spune ca drumul face toți banii..și nu succesul de final, eu mă îndoiesc teribil.
Cred ca cea mai multa auto-analiza, auto-critica și auto-enervare mi-am administrat-o singura în ultimii ani, tocmai pentru ca vreau sa dau la final rezultate bune. Și acum întreb?
Fara toată tevatura asta nu as putea da același rezultat?
Sau pur și simplu, fără sa îmi dau seama am deviat de pe şinele normalitații...
Îmi e dor de mine..atunci când îmi dădeam voie sa greșesc fara sa mă supăr. .pe mine.