duminică, 8 decembrie 2013

Doneaza o jucarie, iar Craciunul va fi altfel pentru toti! 2011


DONEAZA O JUCARIE, FA UN COPIL SA ZAMBEASCA!
CAMPANIE DE CRACIUN

2011

Initial totul a pornit dintr-o joaca. Un spot radio ce l-am facut intr-o jumatate de ora in care faceam o antiteza intre Craciunul tau si Craciunul unui copil nevoias. Am vorbit cu echipa si am zis..Hai sa incercam! Poate prinde.Poate ajutam si noi macar 20 de copii. Intr-o saptamana sediul nostru devenise neincapator. Mame cu saci de jucarii si hainute, bunici ce si-au adus nepotii pentru ca cel mic, personal sa isi lase o jucarie veche. Amuzant era cand cel mic vroia sa ajute un nevoias, dar se intorcea dupa jucaria donata...ca totusi o vrea inapoi. Frumos a fost cand veneau clase, clase de copii incolonati frumos ce puneau sub brad cate o plasuta cu o ciocolata, o bombonica, o jucarie si o carticica de colorat pregatita atent pentru a o oferi unui alt copil..ce poate nu a vazut in viata lui cum arata o ...carte de colorat.
Emotionant a fost cand am ajuns la casele celor batuti de soarta. Copii zambeau si parintii stateau neclintiti cu lacrimi in ochi inr-un colt al camerei..pierduti cu privirea catre cel mic. Atunci am exersat si eu sentimentul de a te bucura de bucuria celuilalt. E ceva imposibil de comparat sau descris. E momentul in care simti ca traiesti; doar privind, traiesti bucuria lui inmultit ori 10. Pentru ca esti partas la ceva nou. Cel mic nu l-a mai intalnit vreodata pe mosu, desi are 9 ani, cel mic nu a mai avut vreodata o papusa; si acum..e fericit.PUNCT.
Ofera un ajutor cuiva si vei simti ca traiesti. 
Campania mea continua. Anul acesta va fi al 3lea an de cand intermediez legatura copil nevoias - telespectator. Echipa Tv Radauti e formata din tineri cu suflete mari ce iubesc sa ajute. Vom merge cu Mos Craciun dupa data de 20 dec., avand o lista cu niste adrese unde locuiesc familii ce supravetuiesc cu 300lei venit pe familie. Craciunul nostru e mai frumos cand putem sa il daruim si altora!



                                                                             2012

http://www.youtube.com/watch?v=SyCnIm22orw

http://www.youtube.com/watch?v=BtCc5ZHGnIw

http://www.youtube.com/watch?v=teqCF2Q3z_w


                                                                         2013

http://www.youtube.com/watch?v=2fkTcYvJQIg




Iau ce merit sau ce primesc?

Sti sentimentul ala cand NIMIC nu mai conteaza in afara de dorinta ta, de scopul tau, de gandul tau!
..gandul acela pe care il tii strans, strans de frica ca ti-ar putea disparea din brate? Il iei asupra ta ..usor, ii adulmeci formele, ii masori puterea, ii inveti obiceiurile, ii exploatezi calitatile, evaluezi si dezvolti potentialul.. Treci peste cele 99% din imperfectiuni, ignori gradul de risc si iti repeti obsesiv ca 1% de potential  e suficient.. daca exista multa ambitie, tu poti ajunge oriunde vrei!
E situatia in care te visezi cu ochii deschisi pe un sezlong in Ibiza, situatia in care te afli pe podiumul mult dorit si in aplauzele tuturor esti numit -cel mai bun, situatia in care pasiunea cea mai mare a ta este recunoscuta si admirata sincer chiar si de concurenta, intr-un cuvant e momentul in care TU REALIZEZI CA POTI ORICE. Imi provoaca dependenta oamenii ambitiosi pt. ca sunt atat de putini care sa manance pamantul, sa suporte ignoranta celorlalti in visul lor, prea multi care prefera sa se primeasca ce li se da si prea putini care sa munceasca pentru mai mult. Prea multi care traiesc in ignoranta unei relatii de cuplu de minciuna din frica pentru singuratate si prea putini care sa iti spuna in fata ce cred si ce doresc despre celalalt nu pt. a jigni ci tocmai din prea mult respect si dragoste. Tacerea in cuplu si ignorarea unor probleme evidente sunt o dovada clara a faptului ca nu mai iubesti. Iubirea e o activitate constanta de investitie, cunoastere si evoluare, iar tratarea lucrurilor cu indiferenta sunt o dovada acerba de parsivitate si superficialitate.
Cu cat sti mai bine ce vrei si cat meriti cu atat mai greu iti e sa faci compromisuri.  Unii spun ca pentru a câștiga pretuirea unui om trebuie in primul rand sa il lauzi. Spune-mi tu  mie unde ai vazut tu un adevarat invingator mulțumit cu el însuși?  Pai nu exact " lauda" duce catre complezenta, stagnare si implicit in timp involutie?
Stiu ca e greu sa accepti cand iti spun ca " poți mai mult" , e greu pentru ca tu știi deja asta, iar sa te lovești de adevăr fortat fiind, nu e tocmai ușor de digerat. De aceea,  unii aleg sa se asocieze cu cei "mai mici decât ei", cu cei ce ii accepta asa cum sunt, ii gâdila zilnic si le fac toate poftele. Normal. E mai frumos sa trăiești intr-un vis roz decât sa te lupti cu realitatea gri in care toata lumea ar profita de pe urma cuiva doar..doar sa mai castige cateva sutimi de la START. Prefer sa imi fie acum greu decat sa ma trezesc mai tarziu cand prea putine se vor mai putea repara. Mi s-a spus ca cer prea mult. Intr-adevar! Dar niciodata cuiva de la care stiam ca nu poate.

Stiu ca performanta o poti face doar traind in prezent. Evaluand obiectiv ceea ce ai si ceea ce vrei.
S-ar spune ca e riscant sa investești toata energia in ceva si atunci cand nu depinde doar de tine. Contrazic. Indiferent, daca sunt singura care acord credibilitate , respect si energie totala unei idioțenii,  ce se dovedește un eșec total, vreau ca la final cand trag linie
Sa nu am ce sa imi reprosez!
Doar perseverand cu aceeasi pasiune exuberanta vei putea realiza si savura succesul!

Rutina îndobitocește oameni!

Mi-as dori sa fiu acum intr-un loc calduros, plin de zambete, de necunoscut si de optimism.
De oameni care sa vrea, sa poata si sa incerce.
De locuri dulci numai bun de gustat.
De sunete care sa aiba puterea sa te faca sa o iei de la capat again si again.
Imi e dor de nou.
Ma oboseste tristetea, persoane care se plang fara sa faca ceva, rutina si frigul. Frica de esec, obisnuinta si negativismul sunt sentimentele ce vor omora intotdeauna orice. Inclusiv pe mine sau aprecierea mea.
Abia astept sa simt vibratiile unui beat bun adanc in mine; o piesa care sa  ma inveseleasca chiar si la -10 grade intr-o zi de ianuarie. O cafea amara acompaniata de un zambet strengaresc si o gluma neinteleasa. Sa intalnesc oameni care spun ce gandesc si gandesc ce spun. Care nu au timp sa piarda, ce traiesc in prezent si au asteptari. Care nu se multumesc cu putin de la ei, care sa ma faca sa mut munti doar uitandu-ma la ei. Imi e dor de vrednici, de modele, de visatori, de oameni ce traiesc pentru ei in primul rand, dar fara sa incurce pe altii.
Vreau sa traiesc in mijlocul maratonului. Fara adrenalina scopului simt ca traiesc degeaba.
Astazi ma gandeam cum am reusit sa stau in casa 20 de saptamani pentru a invata..si cum acum nu am rabdare sa lenevesc, sa ma uit la un film 2 ore.
Abia astept noutatea!

Anul 2014 va fi cel mai bun an; voi culege toata munca mea  din 2013.

miercuri, 6 noiembrie 2013

Am invatat..


Am invatat ca visele mi le fac singur; doar eu sunt raspunzatoare de esecul lor, cum doar eu le pot savura in adevarata lor intensitate materializarea. Stiu ca cel mai frica intotdeauna imi va fi de ceea ce gandesc eu pentru ca acel gand ma va determina sa ma opresc atunci cand poate ar trebui sa alerg sau invers; stiu ca nu voi visa niciodata noaptea ce vor altii de la mine, cu ce i-am suparat sau cum pot sa ii ajut; stiu ca timpul e prea scurt ca sa incerc toate variantele posibile din lume pentru scopul propus....iar tocmai de aceea trebuie sa dau absolut totul pentru a a avea sanse reale de castig.
Nu cred ca nu le poti avea pe toate; cred ca e simpla ta alegere ca NU VREI...pentru ca e prea greu, ti-e lene, tentatiile sunt prea mari ori ti-e frica de ce vor crede altii daca nu vei reusi. 
Am invatat ca maturizarea consta in a fi constient ca TU ai in fata o coala alba impecabila, neatinsa de nici macar un strop de praf...HARTIA VIETII TALE. Pe ea poti desena absolut tot ce iti trece prin minte, absolut tot ce iti doresti; am invatat ca desi esti cel mai prost desenator din lume totul se invata! iar daca esti fara talent  vei munci de 10 ori mai mult. Am inteles ca satisfactia stangaciului in fata succesului este traita cu mai multa fericire si pastrata de viitoarele tentatii cu mai mult spor.
Am vazut ca de cele mai multe ori cei ce au talent stiu asta, iar asta ii trage in jos.  "A-ti cunoaste valoarea'' nu te transforma intr-o oala frumos pictata de ceramica careia ii va creste valoarea prin pura si simpla ei existenta; valoarea e un concept, precum o investitie facuta intr-un business in perioada de criza in care trebuie sa investesti zilnic strofocandu-ti creierul, incercand sa reinventezi pamantul, sa anticipezi cerintele pietii si sa te pozitionezi intotdeauna in fata si nu in spatele consumatorului.
Am cunoscut oameni cu teluri mari si oameni cu dorinte mici cat o furnica; i-am respectat pe amandoi, dar i-am idolatrizat pe primii; stiu insa ca fara cei mici, nu ar exista invingatorii; stiu ca daca am fi toti cei mai buni, cei mai frumosi, cei mai destepti nu am mai avea pentru ce trai.
Am invatat ca fericirea nu are o definitie generala; pentru mine poate insemna mai mult, pentru altul fiind suficient LIPSA NIMICULUI. Fericirea o traiesti la fel indiferent de persoana sau de proiectul propus ce devine realitate; consta in confirmarea faptului ca TU ESTI PROPRIUL TAU STAPAN, - ca meriti orice ai. 
Cred ca dragostea in care nu astepti nimic in schimb nu exista; stiu ca de fiecare data cand ai oferit un zambet, ai dat parte din prajitura ta preferata iubitului sau ai calcat o camasa -  ai facut-o in speranta ca si el va prefera sa iti faca cumparaturile decat sa stea la barfa cu baietii, ca si el te va tine in brate o duminica intreaga in loc sa mearga sa vada un meci de fotbal ori  ca te va sprijini si sustine in certurile tale idioate desi nu ai dreptate.
SINGURUL cadou facut fara a astepta nimic e cel catre copilasului tau! Restul? negoturi incheiate de tine..uneori mai prost..alteori nesperat de bine.
Cred ca adevarul e cea mai pretioasa calitate pe care o poate avea un om; este calea spre a rezolva orice conflict; stiu insa ca fiecare calitate isi are si pretul ei...adevarul avand cel mai dureros pret - singuratatea.
Am invatat  ca nu exista BARBATUL PERFECT sau FEMEIA PERFECTA; exista doar cea sau cel ce are defectele pe care tu le poti digera, iar atunci cand vrei sa iti alegi consoarta trebuie sa iti faci un calcul la rece analizand peste ce defecte nu poti trece, iar in functie de asta TU SA ALEGI. 
Cred ca de fiecare daca cand ai trecut peste faptul ca ai fost inselat, tradat sau injosit de iubita sau iubit ai facut-o pentru ca nu crezi ca exista unul/una mai buna, nu crezi ca meriti mai mult de atat, iti e frica ca o sa ramai singur/singura..si NICIODATA nu ierti pentru celalalt, ci ierti doar pentru ca Tu crezi ca asa iti e mai bine. Am cunoscut oameni care pot iubi mai multe femeie sau barbati o data si niciodata nu se multumesc cu o singura iubire. Am inteles ca daca inseli nu inseamna ca nu iubesti, persoana aleasa pentru incest nu va fi neaparat mai frumoasa, mai desteapta, mai senzuala, mai intelegatoare....ci pur si simplu ALTA. De unde si morala ca daca mananci dimineata la ameaza si seara caviar te plictisesti la un moment dat si ai toate sansele sa poftesti din cand in cand la putina slanina cu ceapa.
Am vazut ca toata lumea poate ierta, fara sa uite, dar foarte putin pot...sa si uite.
Am intalnit oameni care mi-au castigat respectul foarte greu si l-au pierdut intr-o secunda; am inteles ca oamenii pot fi o omorati si prin cuvinte, nu doar prin fapte. Am observat ca omului indiferent cat ii dai niciodata nu ii e suficient; problema nu e asta insa, ci situatia in care ajunge sa si creada ca i se cuvine tot ce a primit.

Consider ca perfectiunea consta in a-ti dori ceea ce ai deja; a trai in prezent si a oferi fara a avea asteptari.

Am invatat ca cel mai important cuvant din viata ta pentru care vei sacrifica nopti, sanatate, nervi si pentru  care vei fi pregatit oricand sa infrunti orice obstacol este ACASA; locul in care esti iubit, rasfatat, sprijinit neconditionat.
Cred ca ''dezamagirea'' e defapt proiectia gandurilor noastre privind ceea ce am crezut ca se va intampla, fara ca defapt sa fim macar aproape de adevar. Stiu ca singura persoana in lumea asta pe care sa te poti baza la infinit esti doar TU, dar la fel de bine stiu ca un om niciodata nu va fi COMPLET atunci cand e singur. Am invatat ca cea mai ratata si netraita viata e aceea in care nu iti asumi nici un risc.
Iar dragostea e prin acceptiunea ei un taram al inconstantei ce nu poate fi verificat, calculat sau anticipat..nici macar de cel mai realist si destept pamantean. Ca secretul fericirii in relatie e in a te rezuma intotdeauna la PREZENT, desi aveti copii impreuna, desi aveti acte impreuna, desi stati in aceeasi casa. Pentru ca dupa ce ravnesti tu e DRAGOSTEA, iar dragostea nu e intotdeauna sinonima cu ''relatia de cuplu'', cum la fel de bine poti iubi  in tacare.
Cel mai greu imi e sa accept si sa iubesc oamenii ce nu au aceleasi valori ca si mine; caci pentru mine, o promisiune nerespectata= lipsa de respect, pentru tine insa o promisiune nerespectata= poate fi doar semn acut de oboseala.
Cred ca pierdem prea mult timp facand lucruri inutile din reflex, muncind intr-un domeniu pe care il uram,
adaptandu-ne dupa simplu chef si moft al celorlalti.
Stiu ca timpul trebuie folosit intodeauna in scop util; pentru a invata ceva nou, pentru a evolua in domeniul tau, pentru a iubi, pentru a vedea lumea si pentru a-ti intelege rostul.
Cred ca cel mai rau lucru pe care il poti face e sa nu faci nimic! Sa plangi, sa iti cauti scuze, sa invetezi alte motive si sa dai vina pe altii. A astepta o problema sa se rezolve de la sine reprezinta condamnarea ta la esec. Iar desi ai vrea ca sa te inteleaga si sa te compatimeasca cei din jur, afla ca o vor face cu siguranta pentru un minut, caci celelalte clipe si le vor folosi concentrandu-se la visul si idealurile lor!




duminică, 29 septembrie 2013

Cum ar fi sa te trezesti maine dimineata singur pe lume?








Am fost astazi la Biserica cu Hramul Sf. Leontie ce se afla in cadrul unui Asezamant de copii. O mana de suflete monahale au sadit un loc binecuvantat de Dumnezeu, unde astazi 122 de copii dorm, mananca, invata sa iubeasca, sa ierte si se pregatesc sa zboare intr-o lume fara a avea nimic..nimic lumesc. Nu au un plan de viitor sau macar o locuinta unde vor sta cand vor creste mari, nu au un nume pe care sa il duca mai departe, nu au frate, o sora sau macar un unchi pe care sa il cunoasca si de care sa-si lege trecutul si originile, nu au o mana calda care sa-i imbratiseze cand sunt bolnavi, tristi sau imbufnati, nu au la cine sa fuga si sa strige in gura mare 'am reusit, sunt cel mai bun!', nu au cunoscut vreodata dragostea, grija si dorul de mama, sfatul si incurajarile tatalui.

In timpul slujbei, o fatuca de vre-o 16 ani, frumoasa foc, cu niste ochi de un albastru astral, imbracata intr-o rochita de catifea, vad cum mangaie pe capusor doua copile, inalte de un metru, imbracate la fel, ce purtau un zambet larg, de o fericire pura greu de descris, explicat sau inteles de mine. Erau de-ai casei; copii de la asezamant. Fericirea lor se datora faptului ca erau ACASA. Oare cati dintre noi, desi spunem si exclamam rastit, am putea numi biserica -casa mea?
...Ei bine, toti cei 122 de copii de la asezamant, crescuti fiind conform randuielii bisericesti de catre maici, in inima Bucovinei erau acasa...iar fericirea lor sincera implinea chiar idealul credintei: sa vezi pe cel de langa tine, desi strain poate, frate si sora, sa ii iubesti ca pe tine insuti si sa te simti duminica, in timpul slujbei, ACASA.
Noi cei ce avem o familie si o casa si stim ce inseamna asta, cum arata, am exersat acest sentiment in fiecare zi, nu reusim sa ne simtim ca acasa in timpul slujbei, ci ne smintim prin tot felul de ganduri si planuri, suntem absenti desi fizic prezenti, si cum niste copii care nici macar nu au cunoscut sentimentul de 'acasa', copii care nu au o camera preferata in care sa stea sau o haina pe care sa o prefere, o mancare dorita facuta de 'mama', ori un cadou pe care sa il astepte de ziua lor de la cei dragi..cunosc si traiesc sentimentul de 'ACASA' in biserica cu o relaxare si nonsalanta greu de explicat.Cand am vazut-o pe fata aceea tanara, care stiind nevoile unui copil de a fi iubit, trecuta fiind si ea prin acelasi lucru in copilarie mi-a venit in minte imediat situatia actuala a copiilor rasfatati si a fratilor care se comporta intre ei de parca ar fi dusmani si nu din acelasi sange. Cum reusesc doi straini sa se iubeasca, inteleaga si ajute mai mult cand nu au nimic de castigat, si cum fratii, ce au dormit in acelasi pat, ajung sa se certe, blesteme sau urasca pentru o bucata de pamant, o vorba, o femeie.

Cum ar fi sa te trezesti maine dimineata singur pe lume? sa nu ai parinti, o persoana pe care sa o poti suna la nevoie pentru un sfat, sa nu ai o casa sau macar o oportunitate de a incepe de undeva. Ideea uzuala de a incepe de la zero a noastra, celor invatati cu binele consta in a pierde jobul si a fi nevoit sa iti cauti altul, de a fi parasit de femeie, de a pierde intr-o investie necugetata o suma de bani. Dar zero barat inseamna altceva! E situatia in care ai 4 anisori,te uiti in jur si te agati de prima mana care te primeste; ipoteza in care fericirea consta in a iubi pe cineva si a fi lasat sa il numesti mama, tata, desi nu e. Ei atat de putin au si totusi au atata speranta, iar noi avem atat de mult, iar speranta ne-o pierdem atat de usor!

joi, 25 iulie 2013

Convinge-te în fiecare zi de ce vrei să atingi succesul si asa vei găsi puterea necesară de muncă...

Ma incearca al meu constient!
Desi stiu ca eu sunt problema din ecuatie, nu ma pot exclude. Incerc sa scap de stereotipul "e greu sa fac acest lucru!". Si culmea ca in urma analizei obiectiv facuta asupra factorilor ce au determinat acest gand am ajuns la penibila concluzie ca: e nefondata..
A venit pur si simplu, pe nepusa masa si s-a asezat ca un musafir nepoftit in al meu constient. Interesant e cum in circuitul nostru neurologic, informatiile incompatibile pot convetui bine' merci impreuna; pesemne lucreaza in tura..
Intr-o zi gandul imi spune "nu exista limita, ni le impunem doar noi si orice se poate realiza atat timp cat iti doresti".
In urmatoarea zi apare gandul mai tuciuriu, fratesu' vitreg exheredat de neamuri si-mi spune " stai sa vezi ca lucrurile nu sunt chiar asa...pentru asa ceva ai nevoie de 2 vieti si un purgatoriu". Am asociat pe acesta cu sentimentul de frica. Ipoteza e totusi utopica avand in vedere ca nu-ti poate fi frica sa pierzi ceva ce nu ai! sau...sentimentul de proprietate apare anticipat, inainte de a te vedea cu sacii in caruta?
Amuzant. Cu cat m-am analizat mai mult, pe post de soricel de laborator ..nu am facut decat sa fructific sentimentele contradictorii; si totul la nivel mental pentru ca in realitate..eu eram tot pe aceeasi canapea, cana de cafea asezata statea in acelasi loc, singurul care "misca ceva" era timpul.
Astazi sunt sora cu gandul cel bun! Pe cel tuciuriu l-am lasat la Bucuresti!

duminică, 26 mai 2013

Asemanam relatiile cu jucariile... ne schimbăm femeia de pe raft cu alta din disperarea că se închide magazinul prea curând

Vreau o alta jucarie! de ce? pentru ca stiu ca exista si altfel!

Observ cum pentru a putea misca un pai, astazi am nevoie de un MOTIV. E paiul ..ce daca il mut cum trebuie...ma va duce la carul cu fan..unde daca am motivatia necesara..daca voi aduna conform asteptarilor fanul si daca il voi usca cum trebuie POATE voi primi recompensa.

De ce cand eram mici ne bucuram, traiam in prezent si faceam atat de bine, cu entuziasm o mie de lucruri fara a avea nevoie de introspectia de astazi..in care iti dai palmi in gand si te incurajezi pentru a te punea ridica din pat dimineata si a mai merge O zi la servici?

Stiu ca nu se compara..si tot ce faceai cand erai mic se baza pe buna-dispozitie, ca datorita ei faceai totul din reflex si foarte bine..dar banui ca inevitabil si in copilarie ai intrat intr-o stare pala de rutine si totusi nu cred ca ai intrat in depresie? ''viata mea e prea predictibila, pusa pe automat''...in fiecare zi ma joc cu aceeasi papusa...

De ce era suficienta jucaria cu care te jucai? De ce nu vroiai sa iti redecorezi camera pentru ca parca te-ai plictisit? de ce te multumeai si ti se pareau perfecti prietenii de joaca? 
De ce a fi pompier era meseria mult visata.. si nu te-ai razgandit pana ai ajuns la pubertate, fiind atat de stabil in alegere?

Oare cunoasterea duce spre nemultumire?
Acum sti ca exista o multime de jocuri, una mai frumoasa si imprevizibila ca alta...le-ai vrea pe toate, alegi totusi intr-un final una si traiesti toata viata cu gandul ''oare am facut alegerea cea buna?''

Acum ai libertatea de a alege si totusi iti petreci jumatate din viata gandindu-te la ce ai putea alege si cealalta jumatate din viata gandindu-te la ce ai ratat cand ai facut prezenta alegere.. si niciodata la ceea ce ai!

Copil fiind, te fascina pana si o scama; nu stiai ce sunt regulile, nu iti impuneai limite!

Acum conteaza ce ai, conteaza cu cine vorbesti, conteaza ce inveti, conteaza unde mergi, conteaza ce asculti, conteaza ce mananci, conteaza ce faci cu timpul tau liber...pentru ca ACUM toate te influenteaza, toate te reprezinta si formeaza pe tine ca om in societate.
Acum ai responsabilitati si asteptari..de la tine, de la cunoscuti si straini, oameni pe care i-ai iubit, ajutat. Acum vrei sa fi iubit, vrei sa fi ascultat si sfatuit. Acum ai nevoie de 2 litri de apa pe zi, de informatii up-datate    zilnic, de cel putin 2 portii de legume zilnice, de tratamente si vitamine.

In copilarie nu existau reguli si calcule matematice facute zilnic care sa iti eficientizeze randamentul; erai doar tu si lumea pe care doreai sa ti-o creionezi. Mama si tata erau suficienti pentru ca tu sa fi fericit. Acum ai nevoie de o mie de calitati, surprize si metamorfozari ale persoanei iubite pentru a avea urma de fericire in tine!

Cand erai mic te multumeai cu ce primeai; te bucurai sincer de orice si nici macar o durere de stomac nu te oprea sa zambesti printre sughiturile din plans la vederea unei flori! Acum faptul ca bateria telefonului e in proportie de 30% reuseste sa transforme o zi de vara, insorita, cu multe flori si culoare..intr-una ''ingrozitoare, de kkt'', iar doar un antinevralgic pare sa aiba un potential in a mai salva ceva din ziua respectiva.

Singurul lucru pe care il ai din totdeauna este curiozitatea! dorinta de afla ce se intampla daca mananci fructul oprit! Curiozitate care te conduce spre calea pierzaniei si a tristetii ... dorinta de mai mult.
Doar cunoscand ca se poate, vei vrea!

Si uite asa...procentul de oameni fericiti ...s-a redus la 0!

Spor in lupta.. ma grabesc!  Am o cursa lunga de facut!