duminică, 18 mai 2014

Pragmaticii iubesc cu inima sau cu mintea?

Pragmatismul in sec. 21 a devenit secretul ''autoconservarii eului ''. Vazut de mine precum o calitate in eficientizarea problemelor inopinante una mai surprinzator de plina de repercursiuni decat alta, pragmatismul imi e defaimat precum un mic defect de cei ce vor sa imi arate marea de flori de camp intr-o zi de vara.

Tu vezi campul de margarete si te gandesti la un picnic, eu ma gandesc '....oare de cat ingrasamant or avea nevoie florile alea?..
intrebarea este: sunt eu prea pragmatica sau florile nepotrivit cultivate pe campul acela?
Am vazut ca sincronizarea dorintelor si a expectantelor este poate de departe factorul cel mai important pentru a putea forma o conexiune si interioara, nu bazata doar pe outside staff. Apoi intelegerea ca oamenii sunt diferiti, iar visele indiferent de marimea lor ...tot vise se numesc; ca trebuie respectate si apreciate in egala masura... Lupta mea spre autoevolutie m-a facut inevitabil sa ridic targetul la vise pentru toti cei ce ma inconjoara; fie ca imi esti prieten, fie imi beau doar o cafea cu tine...vreau sa ma inspiri! Sa ma inveti ceva, sa vad in tine un scop si o solutie, o fiinta puternica si fabuloasa nu prin raportarea la felul in care iti manevrezi volanul ci la felul in care ''din nimic ai sadit un prezent si un gand spre viitor'.
Caut un stimulent in tot. Ma joc cu prezentul cateodata inutil doar pentru a avea o pofta mai mare cand se va da startul. Cred ca autoinjumatatirea dorintelor reprezinta o autocenzura care te va frustra pe parcurs. Stiu ca e greu sa nu te pierzi in detalii, dar scopul dorit usureaza munca.
M-am bucurat de niste luni  impecabile in care am cunoscut oameni din cele mai vaste lumi.. oameni banali fara scop, oameni voiosi din orice, oameni patimasi care iubesc mai mult ideea de dragoste decat femeia, oameni ajunsi in fata faptului implinit prin munca altora, oameni disperati, dar neputinciosi, oameni-sclavi ai stimulentelor date de superficialitate si laude false, oameni tacuti cu trecut glorios, oameni panicati de orizont.
Diversitatea ma ajuta sa fiu mai blanda cu mine..si cu greselile mele.
Abia astept sa intalnesc oameni langa care sa simt ca un picnic...e tot ce imi trebuie acum!